MELATONINA – Hormonul TINEREȚII –

Dr. Călin Mărginean

Epifiza (glanda pineală)

Este o glandă endocrină nepereche, de origine epitelială, care aparţine diencefalului, fiind situată între şi puţin deasupra culiculilor cvadrigemeni anteriori, sub spleniumul corpului calos, între cele două emisfere cerebrale. Epifiza funcţionează ca un intermediar între sistemul endocrin şi mediul exterior. Ea transformă informaţia senzorială referitoare la fotoperioadă într-un semnal chimic:melatonina. Retina şi glanda pineală sunt implicate în prevenirea desincronizării ritmului intern.

Epifiza are o formă de con de pin, ovoidală, turtită, de 7/4/3 mm, greutatea la adult variind între 0,12 și 0,17g. Glanda este înconjurată de o capsulă proprie, a cărei grosime variază cu vârsta şi sexul, ce conţine vase sangvine, fibre nevroglice de colagen şi elastice. Pe cale nervoasă, lumina din mediul înconjurător influenţează sinteza de melatonină. Lezarea nucleului paraventricular duce la dispariţia bioritmului circadian al melatoninei pineale, ceea ce dovedeşte că nucleii paraventriculari hipotalamici au un rol important în legătura dintre nucleul suprachiasmatic şi glanda pineală.

Biosinteza şi metabolismul melatoninei

La toate vertebratele, melatonina este sintetizată şi secretată în cea mai mare parte de glanda pineală, circulă în sânge şi acţionează în special la nivelul centrilor neuroendocrini şi ai sistemului nervos central. O parte din cantitatea de triptofan captată de celulele epifizei este utilizată pentru sinteza derivaţilor indolici, iar cealaltă parte pentru sinteza proteică. Serotonina pineală este precursorul melatoninei, conversia ei în melatonină implicând două etape controlate enzimatic.

Melatonina este secretată în timpul zilei de către numeroase ţesuturi şi organe (retină, mucoasa gastrointestinală şi trombocite), dar într-o proporţie de cel mult 3% din întreaga cantitate per 24 de ore. În timpul nopţii, este produsă exclusiv de epifiză, însă numai între orele 2 şi 5 a.m. (97% din producţia organismului), prin captarea triptofanului din sânge. Melatonina, odată sintetizată în celulele epifizei, este eliberată în sânge. 60-70% din melatonina plasmatică este legată de albumină, restul fiind în stare liberă (fracţiune ce poate traversa şi bariera hemato-encefalică). Metabolizarea melatoninei are loc la nivel hepatic, iar produşii de metabolism (N-acetil-serotonina şi 6-hidroxi-melatonina) sunt eliminaţi pe cale urinară. 1% este eliminată nemodificată.

Melatonina a fost descoperită în 1958, de către dr. Aaron B. Lerner de la Universitatea Yale. Totuși, popularitatea ei va creşte după anul 1995, datorită unor campanii ale mass-media privind proprietăţile sale. Melatonina a fost repede denumită „hormonul miracol”, creând speranţe dintre cele mai extravagante. Astăzi, tonul este mai moderat, dar numeroşi cercetători cred că are multe proprietăţi terapeutice, inclusiv în tratamentul cancerului.

Date generale referitoare la melatonină

Este un hormon de natură proteică, sintetizat de glanda epifiză (pineală), prezent însă pretutindeni în lumea vegetală: verdeţuri, cereale integrale, fructe, legume, orez, struguri negri, tomate, banane, lapte,fulgi de ovăz (recordmenul lumii vegetale în melatonină) etc. TOATE alimentele de origine animală, cu excepţia ouălor, conţin adrenalină (hormonul îmbătrânirii), în vreme ce TOATE alimentele de origine vegetală conţin melatonină (hormonul tinereţii). În special sucurile naturale din fructe şi legume abundă în melatonină!

S-a demonstrat existenţa melatoninei în concentraţii ridicate în nucleul celular al persoanelor tinere biologic. Niciun cercetător nu a reuşit să omoare vreun şoarece de experienţă administrându-i progresiv doze enorme (nici la om, administrarea câtorva linguriţe/zi nu a fost urmată de vreun efect nefast). Dacă nivelul plasmatic al melatoninei este scăzut, administrarea de suplimente înlătură carenţa; dacă nivelul plasmatic este normal, excesul va fi eliminat renal, fără vreun efect advers negativ.

Funcția fundamentală a melatoninei este aceea de a proteja epifiza, restaurând direct şi indirect ritmurile hormonale ale tinereţii; protejează, epifiza de îmbătrânire. Carenţa sa reprezintă un important semnal de îmbătrânire: când nivelul său plasmatic se reduce, îmbătrânim. Melatonina resincronizează organismul, menţinând integritatea sistemului neuroendocrin şi a celui imunitar. Mecanismul ei de acţiune nu pare a fi de natură chimică, dar nici biochimică, receptorială, sau hormonală. Principiul pe care se bazează acţiunea melatoninei nu este farmacologic, dar constă în atingerea unui vârf de secreţie nocturn, cam la aceeaşi oră în fiecare noapte (orele 22–2 a.m., dar mai ales orele 1–2 a.m.).

Atenţie mare la ora de culcare şi la numărul de ore dormite/zi! Se va dormi preferabil între 9 și 11 ore din 24 = baremul de nota 10. În perioada orelor 22 p.m. – 2 a.m. este extrem de important să fim găsiţi dormind, deoarece, dacă ne culcăm în această perioadă, se produce în creier 97% din cantitatea de melatonină necesară corpului. Totuşi, vârful secreţiei de melatonină este între orele 2 și 5 a.m., secreţie optimă asigurată dacă ne „prinde” culcaţi aşa cum am menţionat între orele 22-2 a.m. Secreţia melatoninei este inhibată de lumina puternică (fie ea naturală sau artificială), şi în acest scop recomand să se evite o iluminare intensă (cu mulţi waţi) a încăperilor în care ne desfăşurăm activitatea. Algele din genul Laminaria conţin melatonină, iar consumul lor (de către chinezi, japonezi, eschimoşi), determină o scădere considerabilă a frecvenţei cancerului la aceste populaţii (utilă deci în prevenţie). În plus, tot algele menţionate conţin şi vitamina B12 în cantităţi redutabile, făcându-le contraindicate doar persoanelor cu cancer, deci în terapie.

Ideal ar fi să ne culcăm seara cât mai devreme, chiar odată cu găinile, dar nu mai târziu de orele 22 (şi nu la ore mici). Se vor asigura 8-9 ore de somn/noapte şi încă 60-90 minute ore de somn după-masa, într-o atmosferă liniştită = sogno de bellezza (somnul de frumusețe). Studiile statistice efectuate pe marii longevivi activi (călugării Tao şi Shaolin) arată că aceştia se culcă curând după apusul soarelui şi se trezesc dimineaţa devreme. Marea majoritate a acestora ajung centenari, asociind principiului de sănătate numit „odihnă” cu o dietă vegetariană total crudivoră şi un program zilnic de mişcare intensă, chiar la vârste înaintate!

Pentru somn se primesc 2 note, iar media acestora va constitui „nota de somn” a persoanei respective:

Prima notă - număr de ore dormite din 24 = nu mai mult 11 și nici mai puțin de 8, deoarece şi aici e nevoie de cumpătare).

A doua notă - nota melatoninei = mă culc la ora 22, voi primi nota 10; mă culc la ora 23, voi primi nota 7,5; mă culc la ora 0, voi primi nota 5 etc.

Se va face media celor 2 note de mai sus şi aceasta va fi nota finală a... somnului! Aceasta va trebui să fie minimum 8 la o persoană care NU are cancer, dar la un pacient suferind de această boală, 9-10 este intervalul pentru „foarte bine” şi cel, de-altfel, recomandat!

Pacienţilor care au probleme cu somnul le indic suplimentele cu melatonină, care există în Plafaruri (melatonină pastile de 3 mg, o pastilă seara la culcare). Pentru a induce somnul, melatoninei trebuie să i se asigure anumite condiţii, fără de care va avea toate efectele sale, mai puţin cel de inducere a somnului. Astfel:

- Se ia pastila de melatonină, apoi se stinge lumina şi persoana în cauză se pune în pat ca să doarmă. Deci nu va mai citi la lumina veiozei în speranţa că va veni somnul, căci... nu va veni!;

- Dacă nu există risc de accidentare, în eventualitatea trezirii şi deplasării în timpul nopţii pentru mers la toaletă, este indicat să nu existe pe traseu vreo sursă de lumină, nici măcar o mică veioză şi nici să fie aprinsă lumina la WC. Odată lumina aprinsă, producţia de melatonină este oprită instantaneu;

- În camera celui ce a luat melatonină e bine să fie beznă; nici lumina de la becul de afară să nu intre;

- Melatonina se poate lua perioade lungi de timp (luni sau chiar ani). La oprirea administrării, epifiza persoanei în cauză începe să producă hormonul cu şi mai mult spor decât înainte. Fiind un hormon similar ca structură cu cel produs de organism, determină un somn reconfortant, cu vise şi odihnitor;

- La început se testează toleranţa a 3 mg de melatonină, iar dacă aceasta există, se pot creşte dozele chiar la 6-9 mg/zi (unii zic şi mult mai mult);

- Este bine să se verifice toleranţa individuală la melatonină, deoarece la 1-3% dintre pacienţi, aceasta determină în primele zile de administrare o creştere a frecvenţei cardiace şi o stare de iritabilitate şi nelinişte. Dacă fenomenele descrise persistă mai mult de o săptămână (de regulă, chiar dacă apar în primele zile, acestea dispar repede), sau se agravează din zi în zi, nu se va mai da melatonină pacientului respectiv!

Există o serie de medicamente/factori ce reduc drastic (în funcţie de doză şi durata administrării) producţia de melatonină cerebrală: beta-blocantele (medicamente care se termină în -olol: metoprolol, propranolol, carvedilol, atenolol...), unele antidepresive, AINS (mai ales Aspirina, Ibuprofenul, Paracetamolul şi Indometacinul), diureticele de ansă (Furosemid, Acid etacrinic, Tolasemid...), benzodiazepinele (-azepam), bazele xantice (dar mai ales teofilina), medicaţia estrogenică (contraceptivele orale), Hidralazina, medicaţia anti-alergică (blocantele H1) şi medicaţia anti-ulceroasă (blocantele H2: cimetidină, ranitidină, roxatidină, famotidină, nizatidină...), florura de sodiu (utilizată la fluorurarea apei de băut în anumite state), fumatul, alcoolul, bolurile de vitamină B12, medicaţia tranchilizantă. Atenţie mare la administrarea continuă de aspirină pentru efectul său anticoagulant (sau mai corect „anti-plachetar”) la cardiaci, deoarece aceasta:

- blochează sinteza de melatonină în creier.

- fragilizează vasele la nivelul punţii cerebrale, loc în care are acelaşi efect şi hipertensiunea arterială, dând risc de hemoragii pontine cerebrale!

- scade producţia de mucus gastric, cu risc ulcerogen.

Tot un blocaj al sintezei şi eliberării de melatonină îl determină petrecerea a mai mult de 4 ore/zi în faţa calculatorului sau/şi dacă acesta este reglat pe „luminos” sau/şi dacă este CRT, dar şi lumina pâlpâitoare a ecranelor, chiar TFT. În acest sens, se recomandă imperios ecranele TFT, la luminozitate minimă şi un timp sub 3-4 ore/zi în faţa acestora, preferabil nu cu 2 ore înainte de culcare!

Tuburile fluorescente cu lumină albastră +/- pâlpâitoare sunt de asemenea un factor important care determină scăderea producţiei de melatonină cerebrală. Recomandarea este de a folosi becuri cu incandescenţă şi nu becuri ecologice.

Există kit-uri (teste) salivare pentru a măsura fidel nivelul de melatonină.

Producţia de melatonină este stimulată de: vitaminele B1, B3, B6, culcatul devreme, întunericul în camera în care dormim.

Relaţia dintre melatonină şi glanda pineală

În realitate, se pare că nu melatonina este cea care prelungeşte viaţa/starea de tinereţe biologică, ci capacitatea funcţională a epifizei. Transplantarea epifizei de la un şoarece bătrân la unul tânăr îl va determina pe cel din urmă să îmbătrânească rapid; invers, transplantarea epifizei de la un şoarece tânăr la unul bătrân, îi va prelungi viaţa acestuia din urmă cu cel puţin 30%. Epifiza bătrânului poartă în sine un semnal de îmbătrânire care depăşeşte orice obstacol, ignorând până şi semnalele mediului intern. Dacă am evita/întârzia îmbătrânirea epifizei, am întârzia îmbătrânirea întregului organism.

Transplantul pinealei la om este grevat de un procentaj enorm de respingeri; totuşi o intervenţie farmacologică, constând în administrarea de melatonină înainte de vârsta de 45 de ani, va prelungi semnificativ viaţa şi starea de tinereţe a organelor. Administrarea prelungită de suplimente cu melatonină nu induce atrofia pinealei, deşi glanda intră în repaus; sinteza hormonului se reia prompt la încetarea administrării externe, ba chiar mai bine decât înainte!

În caz de administrare a unor suplimente cu melatonină, este încetinit procesul de îmbătrânire al epifizei şi, ca urmare, va fi încetinit întregul proces de îmbătrânire al organismului. Glanda pineală menţinută în stare tânără cât mai mult timp încetineşte îmbătrânirea întregului organism, în vreme ce melatonina încetineşte îmbătrânirea epifizei, punând glanda în repaus; aceasta din urmă pare să împărtăşească ordinul de neîmbătrânire primit prin repausul său secretor. Dacă melatonina este administrată din afară, epifiza nu mai trebuie s-o producă, încetinindu-şi propriul proces de îmbătrânire, dar putând produce nestingherită alte substanţe, ca de pildă TRH (un hormon hipotalamic).

Efectele documentate ale melatoninei

- Susţine funcţia imunitară.

- Pinealectomia (scoaterea/distrugerea glandei epifize) duce la o involuţie rapidă a timusului.

- Reducerea cronică a nivelului de melatonină plasmatică este răspunzătoare de scăderea dimensiunilor splinei şi de un deficit al blastogenezei limfocitelor T.

- Administrarea de melatonină diminuează o stare de depresie imună survenită cronic sau acut.

- Există beneficii notabile la pacienţii cu SIDA la care s-a administrat melatonină, alături de Zn şi Se (melatonina şi DHEA combat depresia imună şi scăderea nivelului tisular de vitamina E, induse de infecţia retrovirală).

- Are efecte antiinflamatoare, analgezice şi anticonvulsivante (prin stimularea opioidelor endogene).

- Are şi un discret efect anticoagulant, dar creşte semnificativ efectul medicamentelor anticoagulante.

- Reduce nivelul colesterolului sangvin, opunându-se maladiilor cardiace degenerative.

- Stabilizează nivelul glicemic, având un efect hipoglicemiant (important la diabetici).

- Protejează împotriva efectelor stresului.

- Creşte adaptabilitatea organismului la schimbările de fus orar şi ajută corpul să-şi revină mult mai repede după zboruri îndelungate, pe mai multe meridiane.

- Combate eficient insomniile, iar somnul survine mai repede. Menţine ciclul somn/veghe (ceasul biologic al organismului) la parametri normali. Calitatea somnului este şi ea pozitiv influenţată, crescând semnificativ durata somnului cu vise. În ceea ce priveşte efectele melatoninei asupra calităţii somnului la persoanelor care lucrează constant pe timp de noapte, sau în ture alternante, rezultatele sunt în general modeste.

- Melatonina poate determina inhibarea efectelor benefice a unor medicamente aflate în sânge, dar şi anularea efectelor adverse ale acestora. Acest lucru îl mai face şi grepfrutul roşu.

- Normalizează nivelul plasmatic al Zn la vârsta senescenţei.

- Stimulează şi menţine funcţia sexuală; restaurează ritmurile hormonale anterioare menopauzei.

- Combate osteoporoza.

- Administrată în perioada de premenopauză, readuce secreţiile endocrine la nivelul celor din tinereţe, determinând regresul rapid al tuturor tulburărilor neurovegetative şi psihice care însoțesc menopauza, în special anxietatea, nervozitatea şi tendinţa la depresie.

- Funcţia tiroidiană este restaurată la hipotiroidieni.

- Stimulează producţia hormonului de creştere.

- Stimulează creşterea celulelor măduvei osoase şi astfel funcţia hematopoietică este îmbunătăţită.

- Reduce incidenţa şi manifestările bolilor autoimune, studiile fiind în curs.

- Este un anticancerigen de forţă, având şi importante efecte antioxidante, reducând peroxidarea lipidică; cancerul este asociat adesea cu o scădere a nivelului sangvin al melatoninei. Acţionează specific mai ales în cancerul de sân, prostată şi în melanomul malign. Melatonina reduce nivelul de radicali liberi mai bine decât alţi antioxidanţi. Are o putere de două ori mai mare decât vitamina E şi de cinci ori mai mare decât glutationul, având şi o particularitate care o face unică: este solubilă şi în apă şi în grăsimi, putând acţiona împotriva radicalilor liberi în fiecare mediu (vitamina C nu este solubilă în grăsimi, în vreme ce vitamina E nu este solubilă în apă). Stimulează sistemul imunitar, având o afinitate deosebită pentru limfocitele T, fiind cea mai buna resursă a noastră împotriva atacurilor externe.

Precauţii, doze, mod de administrare

Este esenţial ca melatonina utilizată să aibă un înalt grad de puritate, altfel existând riscul apariţiei de boli alergice sau efecte adverse cardiovasculare. De această precauţie se ţine cont în ultimii ani şi nu se mai întâlnesc probleme în acest sens. Melatonina va fi luată seara, înainte de a stinge lumina, și nu în timpul zilei! Adesea acţiunea melatoninei în ceea ce priveşte somnul nu este imediată, după o primă doză, ci progresivă, uneori după câteva săptămâni sau luni de „tratament” continuu.

Nu se recomandă administrarea de melatonină la femeile gravide şi nici la copiii prea mici; priza concomitentă a fluoxaminei creşte semnificativ nivelul seric al melatoninei, putând fi cauza unei excesive somnolenţe. Nu se va asocia melatonina cu somnifere (benzodiazepinice) sau cu haloperidol. Efectul hipotensor al Nifedipinei e redus semnificativ de administrarea concomitentă a melatoninei. 

  
Utilizând suplimente cu melatonină alături de un stil de viaţă sănătos, putem spera la o durată a vieţii de cca 120 de ani, trăind bine, îmbătrânind tineri şi murind sănătoşi. Prof. Walter Pierpaoli, Italia

Cand PLUTON isi cere drepturile! Cearta in CUPLU

O nouă cercetare efectuată la Universitatea Baylor arată că membrii unui cuplu care se ceartă nu îşi doresc să obţină scuze din partea partenerului, ci să observe că acesta este dispus să cedeze puterea.

Cedarea puterii poate fi manifestată în diferite forme, printre care oferirea unui grad sporit de independenţă partenerului, admiterea greşelilor, manifestarea respectului şi disponibilitatea de a accepta un compromis. Cercetarea a fost publicată în Journal of Social and Clinical Psychology.

„Este normal ca partenerii să fie atenţi la modul în care este împărţită puterea şi controlul atunci când iau decizii în relaţie”, afirmă cercetătorul Keith Sanford, profesor de psihologie şi neuroştiinţe la Universitatea Baylor.

  Studiul arată că dorinţa de a obţine mai multă putere era urmată de dorinţa ca partenerul să arate o investiţie mai mare în relaţie prin metode precum împărtăşirea gândurilor şi a sentimentelor intime, prin ascultare şi prin implicarea în sarcinile domestice şi în alte activităţi.

  Rezultatele cercetării se bazează pe două studii efectuate asupra cuplurilor căsătorite sau care coabitau. Alte studi mai vechi efectuate pe 3.500 de persoane căsătorite au arătat că există doar două tipuri de îngrijorări ce sunt percepute de cupluri în timpul conflictelor: „ameninţarea percepută”, în care o persoană crede că statutul său este ameninţat de un partener critic sau solicitant, şi „neglijarea percepută”, în care o persoană vede partenerul ca fiind neloial sau neatent şi în care consideră că acesta nu investeşte suficient în relaţie.

  În primul studiu nou din cele două efectuate de specialiştii de la Universitatea Baylor, 455 de participanţi căsătoriţi (cu vârste cuprinse între 18 şi 77, cu o vechime a căsătoriei variind de la 1 la 55 de ani) au fost rugaţi să enunţe care ar fi rezolvarea dorită la un singur conflict prezent în cuplul lor – indiferent că era vorba despre o ceartă minoră sau despre un conflict major. Din aceste răspunsuri, cercetătorii au identificat 28 de categorii, pe care le-au clasificat ulterior în şase tipuri de rezolvări dorite.

 Pe primul loc se clasa cedarea puterii . Iată celelalte 5 rezolvări dorite, în ordinea importanţei (de la cea mai des solicitată la cea mai puţin cerută):

• Să arate că investeşte în relaţie

• Să înceteze comportamentul conflictual

• Să comunice mai mult

• Să fie afectuos

• Să îşi ceară scuze

„În mod clar, reacţionăm la pierderea sau la câştigarea statutului”, spune Sanford. „Atunci când ne simţim criticaţi, e foarte probabil să fim îngrijoraţi de posibilele ameninţări la adresa statutului nostru, iar atunci când se întâmplă acest lucru, vrem ca partenerul nostru să renunţe şi să înceteze”, explică specialistul.

În cel de-al doilea studiu, participanţii au completat un chestionar cu 28 de întrebări în care cercetătorii măsurau cât de mult îşi doreau oamenii fiecare dintre cele 6 tipuri de rezolvări ale conflictelor identificate în primul studiu. Cercetarea a fost efectuată pe 498 de participanţi (cu vârste cuprinse între 19 şi 81 de ani, cu o vechime a căsătoriei variind de la 1 la 55 de ani). Participanţii nu luaseră parte la primul studiu, însă erau într-o relaţie de lungă durată. Rezultatele au fost similare celor obţinute în primul studiu, explică Sanford.

„Ceea ce îşi doresc membrii unui cuplu de la partener în timpul unui conflict depinde de lucrurile pe care le îngrijorează, iar pentru a rezolva conflictele este nevoie de folosirea unor tactici diferite care să adreseze îngrijorările de fond”, spune cercetătorul. „Astfel, un soţ ar putea cumpăra flori, iar asta ar putea fi util dacă partenera se teme că este neglijată. Dar dacă grijile partenerei au legătură cu o ameninţare percepută, atunci florile nu vor ajuta prea mult la rezolvarea problemelor”, a explicat Sanford.

Pentru cei ce doresc să înveţe să gestioneze conflictele din cuplu, profesorul Sanford a conceput un program gratuit interactiv intitulat "Couple Conflict Consultant", ce poate fi accesat pe PairBuilder.com. Programul oferă o analiză personalizată a 14 zone de conflict şi numeroase recomandări pentru cupluri.

Sursa: Baylor University

Iubirea Autentica

Noi trăim unii cu alții, dar nu știm ce înseamnă să trăiești în cuplu. Putem trăi ani de zile împreună fără să aflăm acest lucru. Priviți pretutindeni în lume: oamenii trăiesc împreună, nimeni nu trăiește singur: soții cu soțiile, soțiile cu soții, părinții cu copiii, copiii cu prietenii. Toți trăiesc alături de alți oameni. Viața nu există decât în asociere, dar știți voi ce înseamnă asocierea? Trăiești alături de o soție timp de 40 de ani și poate că nu ai trăit împreună cu ea nici măcar o clipă. Chiar și când faci dragoste cu ea te gândești la alte lucruri. Nu ești prezent, iar dragostea devine un act mecanic.

Mulla Nasruddin s-a dus la film cu soția. Erau căsătoriți de 20 de ani. Filmul la care s-au dus era de dragoste. La plecare, soția i-a spus lui Mulla: „Nasruddin, tu nu faci niciodată dragoste cu mine așa cum au făcut actorii ăia. De ce?” Nasruddin i-a răspuns: „Ești nebună? Știi cu cât au fost plătiți actorii ăia să facă asemenea lucruri?”

Oamenii trăiesc alături unii de alții, dar nu se iubesc. Nu iubiți decât atunci când puteți obține anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poți iubi pe cineva dacă aștepți să obții ceva de pe urma lui? Iubirea devine o marfă. Ea nu mai este o relație, o tovărășie, o celebrare. Nu sunteți fericiți atunci când sunteți alături de celalalt; cel mult vă tolerați.

Soția lui Mulla Nasruddin se afla pe patul de moarte. Doctorul i-a spus lui Mulla: „Nasruddin, trebuie să fiu sincer cu tine; în asemenea clipe, cel mai bine este să fii sincer. Soția ta nu mai poate fi salvată. Boala a avansat prea mult, așa că trebuie să fii pregătit. Încearcă să nu suferi, acceptă fatalitatea. Acesta este destinul tău. Soția ta va muri”. Nasruddin a răspuns: „Nu-ți face probleme, doctore. Dacă am suferit alături de ea atâția ani, mai pot îndura câteva ore!”

Noi, cel mult, ne tolerăm unii pe alții. Iar atunci când gândești în termeni de toleranță, viața în cuplu devine suferință. Așa se explică de ce spunea Jean-Paul Sartre că celalalt înseamnă iadul... căci alături de el nu faci decât să suferi, ești dominat. Celalalt îți face probleme, iar tu îți pierzi libertatea și fericirea. Viața în cuplu devine o rutină, ceva ce trebuie suportat. Dacă doar vă tolerați reciproc, cum puteți cunoaște frumusețea vieții împreună? Este imposibil.

Căsnicia înseamnă celebrarea vieții în cuplu. Ea nu se reduce la un certificat. Niciun oficiu de stare civilă nu vă poate da o căsnicie, niciun preot nu vă poate face acest dar. Căsnicia înseamnă o revoluție uriașă în planul ființei, o imensă transformare a modului de viață, care nu se poate petrece decât dacă celebrați statul împreună, dacă celalalt nu mai e pur și simplu celalalt, dacă tu nu mai ești pur și simplu tu. Cei doi nu mai sunt doi, între ei a apărut o punte, au devenit unul. Din punct de vedere fizic rămân doi, dar în ceea ce privește ființa lor interioară, au devenit unul. Poate că sunt cei doi poli ai existenței, dar existența lor este una singură. A apărut puntea.

Foarte rar se întâmplă să dai de o căsnicie adevărată. Oamenii trăiesc împreună pentru că e mai convenabil. Acesta este principalul motiv pentru care se unesc. Să trăiești singur nu-i deloc rentabil. Cheltuiești mai mult. De aceea se căsătoresc majoritatea oamenilor. Motivele lor sunt negative.

Un bărbat urma să se căsătorească. Un prieten l-a întrebat: „Ai fost întotdeauna împotriva căsătoriei. Cum se face că ți-ai schimbat părerea?” Omul a răspuns: „Se apropie iarna și se pare că va fi una foarte friguroasă. Costurile cu încălzirea mă depășesc, iar o nevastă mi se pare mai ieftină”.

Aceasta este logica. Trăiți unul cu altul deoarece este mai confortabil, mai convenabil, mai ieftin. Să trăiești singur e într-adevăr greu. O nevastă îți poate rezolva atât de multe lucruri. Îți poate face menajul, îți poate găti, poate fi o slujnică, o îngrijitoare – atât de multe. Ea reprezintă cea mai ieftină mână de lucru din lume. Face atâtea lucruri fără să fie plătită deloc. Căsnicia este o formă de exploatare, nu un act de comuniune. De aceea, ea nu duce în mod normal la fericire. N-are cum. Cum s-ar putea naște nectarul florii din rădăcinile exploatării?

Mai există și așa-zișii voștri sfinți, care afirmă că sunteți nefericiți deoarece trăiți în familie, în lumea exterioară. Ei spun: „Renunțați la toate, părăsiți totul”. Logica lor pare justă, dar nu pentru că e într-adevăr așa, ci pentru că n-ați cunoscut comuniunea. Dacă ați cunoaște fericirea prin comuniune, i-ați lua în râs pe sfinți. Cine a cunoscut fericirea prin comuniune, cine a cunoscut adevărata căsnicie, a cunoscut iubirea, care este cea mai directă cale către divinitate. Voi însă nu cunoașteți comuniunea și trăiți împreună fără a ști ce înseamnă acest lucru; trăiți în acest fel timp de 70-80 de ani, fără a ști ce este viața. Rătăciți fără a prinde rădăcini în solul fertil al vieții. Treceți de la un moment la altul fără să savurați vreunul.

Știința de a-ți trăi viața nu vi se dăruiește la naștere; ea nu este ereditară. Viața apare odată cu nașterea, dar înțelepciunea, experiența, extazul trebuie învățate. De aceea insist eu atât de mult pe meditație. Savoarea vieții trebuie învățată. Trebuie să creșteți, să vă maturizați pentru a o putea trăi. Viața nu poate fi cunoscută decât la maturitate. Dar voi trăiți și muriți ca niște copii. Nu creșteți niciodată. Nu ajungeți la maturitate.

Ce este maturitatea? A fi copt din punct de vedere sexual nu înseamnă a fi matur. Întrebați-i pe psihologi: aceștia afirmă că dezvoltarea mentală a adultului se oprește pe la 13-14 ani. Corpul fizic continuă să crească, dar mintea își oprește creșterea la vârsta de 13-14 ani. Nu-i de mirare că vă comportați atât de prostește, că viața voastră e doar un lung șir de năzbâtii! O minte care nu a crescut nu poate face decât prostii.

O minte imatură va arunca întotdeauna responsabilitatea pe ceilalți. Vă simțiți nefericiți și sunteți convinși că sunteți așa din cauza că cei alături de care trăiți vă fac viața un iad. „Celălalt este iadul”. După părerea mea, această afirmație a lui Sartre este foarte imatură. Pentru un om matur, celălalt poate deveni la fel de bine și raiul. De fapt, el este ceea ce sunteți voi, căci el nu este decât oglinda în care vă priviți. Când spun maturitate, mă refer la o anumită integritate interioară. Aceasta nu va apărea decât atunci când veți înceta să-i mai faceți pe alții responsabili pentru suferințele voastre, când veți începe să înțelegeți că voi sunteți singurii responsabili pentru ele. Acesta este primul pas spre maturitate: eu sunt responsabil; orice s-ar întâmpla, eu sunt vinovat.

Dacă vă simțiți trist, puneți-vă întrebarea: „A cui este vina?” Dacă acceptați că este vina voastră, mai devreme sau mai târziu veți înceta să mai faceți foarte multe lucruri pe care le faceți la ora actuală. În fond, aceasta este esența străvechii teorii a karmei. Voi sunteți singurii responsabili. Încetați să mai spuneți că societatea este responsabilă, că părinții voștri sunt de vină, că situația economică v-a adus în această stare; nu mai aruncați responsabilitatea asupra altora. Voi sunteți singurii responsabili. La început, vi se va părea o povară, căci nu veți mai putea arunca vina pe altcineva. Dar trebuie să v-o asumați...

Cineva l-a întrebat pe Mulla Nasruddin: „De ce ești atât de trist?” Mulla a răspuns: „Soția mea a insistat să nu mai joc cărți și alte jocuri de noroc, să nu mai fumez și să nu mai beau. Am renunțat la toate aceste lucruri”. La care omul a răspuns: „Soția ta trebuie să fie foarte fericită acum”. Nasruddin: „Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce să se plângă, așa că e foarte nefericită. Acum nu mă mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam că dacă o să renunț la toate aceste lucruri o s-o văd mai fericită, dar a devenit mai nefericită ca oricând”.

Dacă ați continua să aruncați responsabilitatea asupra altora și toți ar face ceea ce le spuneți să facă, mai devreme sau mai târziu v-ați sinucide, căci n-ați mai avea asupra cui să aruncați vina. De aceea, e bine să vă păstrați câteva defecte. Asta îi ajută pe ceilalți să fie fericiți. Dacă ar exista un soț perfect pe lume, soția lui l-ar părăsi. Cum poți domina un soț perfect? De aceea, chiar dacă nu vreți, faceți câteva greșeli pentru ca soția voastră să vă poată domina și astfel să fie fericită! Dacă există undeva un soț perfect, sigura soluție este divorțul. Găsiți un bărbat perfect și veți fi automat împotriva lui, căci nu-l mai puteți condamna, nu-i mai puteți atribui nicio greșeală.

Mințile noastre adoră să se plângă și să arunce responsabilitatea asupra celorlalți, căci în acest fel se simt bine, nu se mai simt responsabile. Dar această eliberare este foarte costisitoare. Ea nu este reală, dimpotrivă, povara devine din ce în ce mai mare, fără ca noi să ne dăm seama.

Oamenii trăiesc fără să știe ce este viața. Ei nu ajung la maturitate, nu se integrează, nu sunt centrați. Ei nu trăiesc decât la periferie. Dacă periferia voastră se întâlnește cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de altă parte, dacă sunteți tot timpul preocupați de greșelile altora, nu puteți trăi decât la periferie. Dacă veți realiza că „eu sunt singurul responsabil pentru existența mea; eu sunt cauza care a generat acest lucru”, atunci conștiința voastră trece brusc de la periferie în centru. Abia acum începeți să deveniți centrul existenței voastre. De acum înainte veți putea face foarte multe lucruri. Dacă nu vă place un lucru, puteți renunța la el; dacă vă place un lucru, îl puteți adopta. Dacă vi se pare ceva adevărat, îl puteți urma; dacă simțiți că nu este adevărat, îl puteți evita, căci acum sunteți centrat și înrădăcinat în sinele vostru.

Amintiți-vă întotdeauna că atunci când sunteți alături de cineva ar putea fi pentru ultima dată. Nu vă pierdeți timpul cu prostii; nu creați conflicte și certuri pentru motive minore. Când moartea se apropie, nimic nu mai contează. Dacă cineva face sau spune ceva care vă enervează, amintiți-vă de moarte. Gândiți-vă că acest om este pe punctul de a muri. Ce mai contează atunci cuvintele sau faptele lui? Poate că nici n-a avut intenția să vă enerveze; poate că este doar interpretarea voastră. Din 100 de cazuri, 99 țin mai degrabă de interpretarea personală.                                                                                                                        

Și nu uitați: când vă aflați alături de cineva, nu este vorba de cel pe care îl știați dinainte, căci totul se schimbă. Nu poți intra în același râu de două ori și nu poți întâlni aceeași persoană de două ori. Vă puteți întâlni cu tatăl, mama, frații, prietenii voștri, dar ei nu mai sunt aceiași; s-au schimbat. Nimic nu rămâne la fel. Și voi v-ați schimbat, nu mai sunteți aceiași... Dacă veți ține minte aceste două aspecte, iubirea va înflori mai ușor în voi. Când vă întâlniți cu cineva, faceți-o de parcă ar fi prima oară. Faceți-o însă și ca și cum ar fi pentru ultima oară. Căci chiar așa stau lucrurile. Daca veți avea această perspectivă, acest mic moment al întâlnirii va căpăta o semnificație incredibil de profundă.

Când energia corpului crește, energia sexuală se transformă și își schimbă calitatea. Nevoia de sex devine din ce în ce mai mică, iar nevoia de iubire din ce în ce mai mare. Când este orientată în jos, energia se transformă în sex, iar când merge în sus, în iubire. Dar nu trebuie să așteptați să se manifeste. Iubiți din ce în ce mai mult oamenii. Fiți un risipitor cu iubirea voastră. Iubiți-vă prietenii, iubiți chiar străinii. Iubiți copacii și pietrele. Important este să iubiți. Dacă vă așezați pe o piatră și trăiți un sentiment de iubire față de ea, veți constata că piatra vă va răspunde. Veți simți aproape imediat acest lucru. Piatra nu mai este o simplă piatră. Atingeți un copac cu iubire și veți constata că el vă va răspunde cu aceeași monedă. Copacul vă va iubi și el. Iubiți tot ce faceți. Chiar și când mâncați, mâncați plini de iubire; mestecați hrana cu iubire. Când faceți un duș, simțiți apa care cade pe trupul vostru și răspundeți-i cu iubire și recunoștință - căci sacrul este pretutindeni și totul este sacru. Când veți înțelege că totul este sacru, nu veți mai tânji după iubire, căci aceasta se va revărsa asupra voastră de pretutindeni.

Atunci când iubești, ești plin de bucurie. Când nu poți iubi, n-ai cum să fii fericit. Bucuria este o funcție a iubirii, o umbră a acesteia. Ea urmează pretutindeni iubirea. De aceea, deschideți-vă din ce în ce mai mult față de iubire și veți deveni din ce în ce mai fericiți. Nu va trebui să vă intereseze dacă iubirea vă este returnată; acest lucru nu are importanță. Fericirea urmează pretutindeni iubirea. Valoarea iubirii este intrinsecă. Ea nu depinde de răspunsul celuilalt, ci vă aparține în întregime. Nu contează ce și pe cine iubiți: poate fi un câine, o pisică, o piatră, un copac. Așezați-vă lângă o stâncă cu o atitudine plină de iubire. Gândiți-vă la piatră. Mângâiați-o și așezați-vă pe ea. Simțiți-vă una cu ea și dintr-o dată veți simți un val de energie dublată de o bucurie imensă. Poate că nu piatra v-a răspuns la iubire – sau poate că a făcut-o; acest lucru nu are importanță. Cert este că iubirea voastră a generat acest val de fericire. Cine iubește este fericit. Dacă înțelegeți acest secret, puteți fi fericit întreaga zi. Dacă sunteți plini de iubire timp de 24 de ore, fără să mai depindeți de un obiect al iubirii, veți deveni din ce în ce mai independent, căci veți putea iubi fără ca cineva să fie de față. Veți putea iubi chiar și golul din jurul vostru. Dacă sunteți singur în cameră, o veți umple cu iubirea voastră. Dacă vă aflați într-o închisoare, o veți putea transforma într-un templu. Din clipa în care o veți umple cu iubire, ea nu va mai fi o închisoare. Invers, un templu poate deveni o închisoare dacă nu este umplut cu iubire.

Gelozia este foarte complicată. Conține multe ingrediente. Lașitatea este unul dintre ele, egoismul este altul. Dorința de monopolizare nu este iubire ci doar posesivitate, o tendință de a fi competitiv și o frică adânc înrădăcinată de a nu fi inferior... Multe lucruri sunt incluse în gelozie. Iubești o persoană – sau cel puțin crezi că o iubești... Dacă într-adevăr iubești, gelozia este cu neputință. Dacă vezi că persoana respectivă iubește pe altcineva, vei fi fericit: iubești persoana și aceasta este fericită cu altcineva: tot ce vrei tu este ca ea să fie fericită. Nu te vei simți gelos/geloasă, ci din contră, recunoscător persoanei care o face fericită pe persoana iubită de tine...

Aceasta este iubirea autentică – o specie rară. Pentru cei mai mulți, a iubi înseamnă a poseda acea persoană. Tu „iubești” o persoană și asta înseamnă că acea persoană nu trebuie să iubească pe nimeni altcineva. Dacă o face, te insultă, îți arată că ești inferior, că există oameni mai buni, mai de iubit decât tine. Asta îți rănește ego-ul, îți rănește posesivitatea, îți rănește dorința de monopolizare. În esență, este lașitate, pentru că nu încerci să înfrunți realitatea sincer, direct. Problema nu este că omul iubit de tine iubește pe altcineva, ci dacă tu iubești într-adevăr acea persoană. Dacă o iubești, nimic nu contează.

Iubirea dă libertate. Iubirea permite ca orice simte un om că vrea să facă, să poată face. Dacă iubești o persoană, nu interferezi cu intimitatea ei. Nu-i încalci ființa. Nu vrei ca ea să-ți dea socoteală unde a fost. Nu este bine așa. Este viața ei, te-ai îndrăgostit de o persoană și așa este ea. Nu-i încalci intimitatea. Nu-i deschizi scrisorile, nu te uiți prin buzunarele ei, în jurnalul ei, în agenda cu numere de telefon. Nu încerci să cauți indicii. Toate acestea sunt lucruri urâte. Trebuie să accepți realitatea. Dacă nu o faci, ești laș. Și, pentru a-ți ascunde lașitatea, faci caz de gelozie. În realitate, nu ai probleme, doar ideile tale îți aduc necazuri. Nu pot concepe ca, dacă două persoane într-adevăr se iubesc, să se certe vreodată pentru orice motiv, să încerce să se impună, să încerce să-l oprească pe celalalt din ceea ce vrea să facă.

Cerința de bază a iubirii este: îl accept pe celălalt așa cum e el. Când iubești, nu încerci să schimbi persoana conform ideii tale despre ea. Nu încerci s-o ajustezi pe ici, pe colo, pentru a o aduce la mărimea adecvată – așa cum se face peste tot în lume, de altfel. Oamenii care cred că se iubesc se hărțuiesc reciproc încontinuu, încearcă să creeze din celălalt imaginea pe care o visează. Ei vor ca celălalt să fie o marionetă iar sforile să fie în mâinile lor. Și același lucru îl face și celălalt cu tine. Astfel va exista un conflict permanent, mizerie și durere.

Și atunci ne minunăm: de ce au scris poeții așa de multe lucruri frumoase despre iubire? – fiindcă nimic nu pare să se întâmple în realitate! Iubirea există doar în poezii. Adevărul e că majoritatea poeților nu au iubit vreodată. Ei sunt îndrăgostiți de ideea de iubire și creează povești frumoase. Sau poate că au iubit, dar au eșuat, astfel încât, pentru a se consola, creează situația opusă în poeziile lor. Este ca o compensație. În viață au ratat, așa că transpun în scris fantezia pe care ar fi vrut să o trăiască aievea, pentru a uita urâțenia vieții lor. Deci, fie poeții nu au iubit niciodată și nu au cunoscut agonia iubirii, fie au cunoscut agonia ei și au vrut să cunoască și extazul.

Lașitatea este cea care te torturează. Pur și simplu, înfruntă realitatea. Dacă iubești un om, atunci nu există condiții. Dacă nu-l iubești, atunci cine ești tu să pui condiții? Dacă-l iubești, îl iubești așa cum este, dacă nu-l iubești, nu este nicio problemă – el este nimeni pentru tine, deci ce condiții să-i pui? Poate face orice vrea să facă. Dar trebuie să-ți analizezi sentimentele în mod sincer. Iar întâlnirea directă cu propriile tale sentimente îți va arăta calea. Încearcă doar să vezi ce simți într-adevăr pentru celalalt și gelozia va dispărea. În majoritatea cazurilor, odată cu gelozia, dispare și iubirea. Dar ăsta e un lucru bun, fiindcă ce sens are să ai parte de o iubire plină de gelozie, care de fapt nu este iubire? Dar dacă gelozia dispare și iubirea rămâne, atunci ai ceva consistent, care merită trăit.

Sursa: OSHO - Farmacie pentru suflet